Jurnalul de Vineri

Chiar şi oamenii mărunţi pot sta uneori sub semnul blestemului. De unde îţi dai seama că un om este o gânganie pestriţă, urât mirositoare, cu ochii înceţoşaţi, atrofiaţi pentru că nu şi-i foloseşte, cu creierul în formă de buboi la vintre scurgându-se puturos, ori de câte ori vrea să-l activeze zăhăindu-l? Din porecla pe care i-o pun semenii şi care îl va marca până la a şaptea viţă şi sămânţă. Mă uit la tinerelul ăla amărât din Şişeşti, Tentiş Ioan Mircea şi mă gândesc că în loc să aducă laudă şi mulţumire lui Dumnezeu şi oamenilor, care din milă l-au susţinut manifestând vreo trei zile în faţa primăriei ca să ajungă măcar solgă birău, acuma le întoarce curul şi vrea să îi jecmănească mai abitir decât au făcut-o tătarii, hortiştii sau bolşevici. Fecioraşul ăsta nu poate fi preţălit  mai bine decât un mâţ cu râie la urechi şi nu adărmăleşte decât să-ţi învăleşti hărgauăle şi să-ţi propteşti vraniţa dinaintea lui. E adevărat că cineva din familie, la ordinul popilor comunişti a scos statuia Sfântului Anton din biserica lui Lucaciu şi de atunci hada viceprimarului a avut parte numai de nenorociri. Dar să lăsăm asta şi să revenim la poreclă: Papuaş. De ce să îi zică lumea unui fecior cu şcoală, neînsurat, crescut cu tocană şi brânză şi cu jumere seci, papuaş, când se ştie că ăştia nu poartă cioareci, ci frunze pe cinghiteu, nu poartă cuşmă, ci pene-n cap şi nici chemeşe cu pumnuşei n-au pe ei, iar ciurul şi cipca şi le fac direct pe piele?
Probabil că oamenii din comună văzându-l tăndălind cât e ziua de mare, înloc să se ocupe de asfaltarea uliţelor, de reparaţiile la şcoli, de canalizare, de proiecte aducătoare de bani europeni nerambursabili şi de locuri de muncă, stă cu gura la puţoiul de la căldare, mai ceva cum stătea la ţusli când era mic, iar după ce-i urcă trincii la cap ameninţă pe unii şi pe alţii că le va tăia apa, deşi aducţiunea de apă s-a făcut pe banii cetăţenilor, nu ai primăriei. Sigur că astfel de lucruri făcute de viceprimarul Tentiş le sugerează oamenilor din comună imaginea unui papuaş zgribulit, dubdit la genunchi şi buigătit de cap, din cauza deselor căzături din baobab.
Din păcate omul acesta nu se opreşte doar la nimicniciile de duzină pentru care şi-a primit porecla şi pe care oamenii i le tolerează aşa cum îl laşi pe mâţul cufurit să se încălzească iarna pe cuptor. Tentiş Mircea Ioan nu se gândeşte să-şi afle o fătucă de pe sătucele noastre, să se-nsoare şi să se adune de pe horăiţi. El îşi face planul cum să dea un mare tun financiar, de talia celui mai mare mafiot papuaş, să se-mbogăţească din averea celor care au avut milă de el şi i-au dat un cârmoj de pită albă la primărie. Fecioraşul ăsta a fost până nu demult preşedintele Composesoratului Şişeşti. Datorită activităţii sale în interesul cetăţenilor, activitate din care nici măcar o budă la Căminul Cultural nu a rezultat a trebuit să-şi dea demisia. La scurt timp după acest gest şi-a dat seama că din păşunea composesorală ar putea ieşi mult mai mulţi bani decât pe vremea când o administra şi când a anagajat un excavatorist, care pe lângă că a scos scaii a şi scurmat-o încât au rămas văcuţele şi bivolii oamenilor doar cu loc de promenadă.
În comună au venit nişte elveţieni, au ochit terenul şi s-au gândit că ar putea să transforme păşunea în complex turistic, cu hotel şi piscină, cu terenuri de golf şi de tenis etc.
Este de presupus, după modelele pe care le avem deja, că elveţienii sunt interesaţi să cumpere teren ieftin ca apoi să-l speculeze, nicdecum să investească. Acum, Tentiş, împreună cu o găşcuţă de vreo 15 oameni din cei peste 200, câţi fac parte din Asociaţia Composesorală, ar vinde terenul cu un preţ de trei ori mai mic decât dă statul într-un an ca subvenţii pentru întreţinerea lui. De ce? Deoarece şpaga este enormă, chiar dacă trebuie să dea ceva firmituri din ea câtorva netrebnici, bătrâni, foşti ţărănişti şi foşti greco-catolici, care îl susţin. În acest scop, deşi nu mai este preşedintele Composesoratului, Tentiş a schimbat statutul acestei asociaţii şi a început măsurătorile. Ce nemernicii va face pe viitor vom afla şi vă vom ţine la curent cu ele. Vrem totuşi să-i atragem atenţia asupra blestemului părintelui Lucaciu, lăsat scris pe o carte veche, în care Leul de la Şişeşti invocă pedeapsa Divină asupra tuturor papuaşilor care vor distruge sau înstrăina bunurile comunei pentru care (ca de altfel pentru întreg Ardealul) a luptat o viaţă.
Să dăm şi exemple: cei doi oameni care au scos din biserică statuia Sf. Anton, s-au spânzurat; preotul care a vrut să schimbe pictura din biserica de la Şişeşti a murit a doua zi, după ce a luat această hotărâre, iar primarul Şişetiului care a vândut pădurea oamenilor de la Bulat s-a stins de un cancer galopant, în floarea vârstei. Cei care-l susţin pe acest şpăgar ordinar, zis Papuaşu se vor alege cu blestemul. Tentiş Ioan Mircea se va alege, pe lângă blestem şi cu şpaga care-l va încălzi o vreme. Atât cât să se obişnuiască cu focul iadului.