Jurnal filatelic
Magie a focului şi vrajă a pământului udat de apa vieţii, modelarea lutului a devenit pentru om primul pas spre artă şi măiestrie.
Apărută pe la 7800 î.Hr. în Orientul Mijlociu, ceramica a fost decorată după aproape două mii de ani, prin incizii, prin lustruire cu piatra sau prin presare; mai târziu, în jurul anului 1200 î.Hr. s-au folosit şi culorile.
Remarcabila dezvoltare a ceramicii este atestată în Orientul Mijlociu, în întregul bazin al Mediteranei, cu extindere spre lumea romană şi Bizanţ.
Atât obiectele destinate nevoilor casnice cât şi cele folosite pentru decorul caselor şi al palatelor vor cunoaşte o continuă diversificare până în perioada Renaşterii.
Palate domneşti şi biserici vor fi decorate, pe pereţi, cu cărămizi colorate şi smălţuite. Totodată apar şi plăci - cahle - destinate confecţionării sobelor, ceea ce va duce la dezvoltarea manufacturilor în care olarii realizau aceste piese din lut.
Cahla, placă de pământ, arsă în cuptor „la roşu“, micasată sau smălţuită, are formă pătrată sau dreptunghiulară şi a fost întrebuinţată la construirea sistemelor de încălzit şi preparat hrana.
Descoperirile arheologice datând din secolele XIV şi XV au evidenţiat preferinţele elitelor pentru decorarea încăperilor cu sobe construite din cahle.
Ornamentele folosite pe cahle sunt geometrice, zoomorfe, fitomorfe, antropomorfe, heraldice, religioase.
Imaginea reprodusă pe timbrul cu valoarea de 3,10 Lei reprezintă o cahlă din Bistriţa-Năsăud, de origine săsească datând din a doua jumătate a sec. XIX, făcând parte din colecţia Muzeului Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti. Este modelată prin presarea lutului în tipar, arsă în cuptor, smălţuită şi pictată cu cornul.
Piesa este de formă dreptunghiulară şi este ornamentată cu motive florale stilizate: margarete, lalele, garoafe, aşezate în câmpul central şi în colţurile acestuia.
Azulejos sunt plăci de ceramică, decorate şi vitrificate, folosite în acoperirea unor suprafeţe mari, fie în interiorul clădirilor, fie pe faţadele lor. Azulejo este un cuvânt ce derivă din cel arab al-zulayi (însemnând „piatră şlefuită“).
La începutul secolului al XVI-lea, apare la Sevilla, pentru prima oară, utilizarea plăcuţelor de ceramică la acoperirea unui perete monumental.
Tehnica folosită în prelucrarea ceramicii a evoluat constant, de la modelele maure, geometrice sau dantelate, la teme cu plante şi animale.
Azulejos constituie unul dintre elementele reprezentative din cultura portugheză, dezvăluind simbioza dintre această cultură, cele europene şi arabe.
Totodată folosirea azulejos demonstrează un sens practic prin utilizarea lor ca material termo şi hidroizolant, dar în acelaşi timp şi un mijloc estetic.
Folosite de-a lungul a peste cinci secole şi având un rol determinant în arhitectură, plăcile ceramice (azulejos) constituie pentru Portugalia nu numai o stare de spirit, dar şi o emblemă.
Imaginea reprodusă pe timbrul cu valoarea nominală de 2,10 Lei ilustrează un azulejo, ce datează din secolul al XVIII, Lisabona şi face parte din colecţia Muzeului Naţional de Azulejo, din Lisabona.
Cele două timbre ale emisiunii au dimensiunea de 30 x 36 mm şi sunt paginate în minicoli de 8 timbre + 1 vinietă şi manşetă ilustrată (137 x 108 mm) - LP 1869a şi minicoală de 8 timbre + 1 vinietă (102 x 134 mm). Seria a fost tipărită în sistem offset, la 4 culori pe hârtie cromo-gumată (Anglia) într-un tiraj de 184.640 timbre, din care 50.400 timbre în minicoală de 8 timbre + 1 vinietă cu folio argint şi manşetă ilustrată (6.300 minicoli) - LP 1869b. Macheta este semnată de Mihai Vămăşescu.
Mai departe
Adauga comentariu (0)
Hits: 26
