Jurnalul de Vineri

Barry Levinson

Data şi locul naşterii: 6 aprilie 1942, Baltimore, Maryland, SUA.
Filmografie selectivă – regizor
Rain Man – 1988
Toys/ Jucării – 1992
Disclosure/ Hărţuire sexuală – 1994
Sleepers/ Păcatele tinereţii – 1996
Sphere/ Sfera – 1996
Liberty Height/ Culmile libertăţii – 1999
Bandits/ Bandiţii! – 2001
Envy/ Invidie – 2004
What Just Happened?/ Panică la Hollywood – 2008

Filmul de televiziune marca HBO You Don’t Know Jack parţial bazat pe cartea biografică a autorilor Neal Nicole & Harry Wylie intitulată „Between the dying and the dead: Dr. Jack Kevorkion life and the battle to legalize eutanashia”, prezintă ascensiunea şi „decăderea” celebrului „Doctor Moarte” care a pus la punct o controversată „maşinărie a compasiunii” cu scopul de a asista sinuciderea unor pacienţi cu maladii în stadii terminale.
Jack Kevorkian – medic patolog – a eutanasiat peste 130 de suferinzi cu boli incurabile după care a trimis la emisiunea TV „60 Minutes” o casetă cu
ima­gini în care era prezentat asistând moartea unui pacient.
Pe baza respectivei probe Jack Kevorkian a fost condamnat pentru crimă de gradul II în anul 1999 şi a petrecut 8 ani în închisoare, fiind eliberat condiţionat în 2007.

În loc de verdeaţă, de unde...

Subiect controversat, mai ales într-o Americă puritanistă, moartea asistată rămâne din punct de vedere etic o problemă deschisă; însă acceptată în unele ţări din Europa (Olanda a fost în liberalismul ei prima).
Pornind de la suferinţa mamei sale înainte de moarte, dr. Kevorkian ia hotărârea să facă ceva pentru ca fiecare om suferind să aibă posibilitatea de a-şi pune capăt zilelor într-un mod decent şi fără inutile chinuri. În opinia lui – şi a susţinătorilor săi – dacă eşti inconştient (moarte cerebrală) poţi fi deconectat de la aparatele care te menţin într-o „viaţă vegetală”, iar dacă-ţi exprimi conştient dorinţa ultimă nu e lipsit de logică.
Activitatea aceasta „umanistă” îl aduce însă în colimatorul procuraturii, fiind acuzat, iar apoi închis, întrucât şi-a documentat singur munca filmându-şi pacienţii şi lăsându-le de fiecare dată posibilitatea de a „apăsa singuri butonul”, a fost de fiecare dată eliberat; mai puţin în final.
Personajul în sine, omul Kevorkian, e o adevărată cutie cu surprize: din medicul legist devine „un aducător al morţii”, iar peste toate, sub acest înveliş e un suflet de artist care scrie versuri, compune muzică, pictează, cântă la flaut. Iar Al Pacino e superb în acest rol îmbrăcând şi identificându-se cu personajul până la ultimul amănunt; poate numai în Parfum de femeie să fi fost mai desăvârşit.
Pacino, aşezat într-un subiect controversat care naşte în continuare dezbateri, îl face pe dr. Koverkian uman, chiar simpatic; îl întruchipează hotărât şi inteligent, pătruns de activism pentru dreptul fundamental al omului în autodeterminare – viaţă dar şi moarte – însă extrem de reţinut în plan personal.
Veţi avea peste două ore în care să apucaţi să cunoaşteţi povestea unui medic care a trecut mult dincolo de jurământul lui Hipocrate, în zona gri a (i)mortalităţii ori a (i)legalităţii asistenţei în cazul actului de sinucidere, devenind unul din cei mai puternici avocaţi pentru eutanasie în cazuri întemeiate. Un scenariu tulburător susţinut de o bună imagine a acţiunii – în ciuda lungimii sale – slujit pe măsură de actori de excepţie: Susan Sarandon & John Goodman şi de un fundal sonor care te pune uneori pe gânduri.
Totul susţinut impetuos cu imagini de arhivă impresionante. Dar; întotdeauna există un dar religios...acela potrivit căruia sinuciderea este un păcat!
Filme de (re)văzut în context: Invaziile barbare, în regia lui Rémy Girad – 2003, şi Mar adendro – 2004, de Alejandro Amenabar.