Jurnalul de Vineri

Va cădea drobul de sare? Răspundeţi prin DA sau NU!
Cam aşa a arătat referendumul organizat de Primăria şi Consiliul Local al Municipiului Baia Mare pe tema poluării. Aceasta întrucât, deocamdată, nu se poate vorbi de nici o poluare: societatea Romaltyn, care vrea să extragă aurul cu ajutorul cianurii, nici măcar nu şi-a început activitatea de prelucrare. Şi chiar după ce va începe, poluarea cu cianura rezultată din prelucrare şi neutralizată înainte de depozitarea în iazul de decantare – cum pretinde Romaltyn – se va înscrie în limitele admise de legislaţia în vigoare. Nu aceasta este poluarea care ameninţă sănătatea băimărenilor. Sănătatea băimărenilor ar fi în într-adevăr în pericol numai dacă s-ar produce un accident, având în vedere că prelucrarea cu cianură va avea loc pe raza oraşului. Aşa că referendumul a fost de fapt organizat nu împotriva poluării, ci împotriva eventualităţii ei.
    La drept vorbind, poluatoare nu este cianura – dacă exploatarea cu ajutorul ei respectă normele de mediu în vigoare –, ci sterilul toxic ale cărui pulberi sunt purtate de vânt deasupra oraşului. Adică tocmai sterilul care ar dispărea în urma prelucrării lui cu cianură. Dacă poluarea cu cianură este ipotetică, ea putându-se întâmpla în cazul unui accident, cea cu pulberi este certă, afectează populaţia Băii Mari de aproape 50 de ani – de când se depozitează  sterilul în proximitatea oraşului – şi o va afecta şi de acum înainte, până la dispariţia sau ecologizarea haldei de steril.    
    Pentru ce să fi participat băimărenii la referendum? Că referendumul n-ar fi avut forţa juridică, legală, să stopeze activitatea Romaltyn. Să oprească poluarea inexistentă? Să oprească poluarea ipotetică? Pentru aceasta este suficient ca instituţiile centrale şi locale să se asigure că Romaltyn va folosi „cele mai bune tehnici disponibile” – cum cere Comisia Europeană –, prin verificări stricte ale nivelului de siguranţă a exploatării şi depozitării cianurii după utilizare şi neutralizare. E(ra) suficient ca instituţiile să-şi facă datoria, nu era necesar ca trepăduşii din Prămărie şi Consiliul Local se inventeze un motiv pentru a arunca pe geam peste 3 miliarde de lei vechi – cât a costat referendumul – din banii contribuabililor băimăreni.
    Sigur, marea majoritate a participanţilor la referendum – 95% – au spus, cum era de aşteptat, NU poluării. Se aştepta cineva la o altă reacţie din partea cetăţenilor? Vor oamenii poluare? E vreun om întreg la cap care vrea să fie intoxicat cu cianură? Dar nu numai interzicându-se folosirea cianurii se poate evita poluarea, ci şi prin monitorizarea utilizării ei în condiţii stricte de siguranţă.
    În fond, referendumul era ratat din start. Pentru că stătea pe o sumă de mistificări şi interese obscure. Participarea redusă la vot a băimărenilor, de 12,67% – în condiţiile în care între 17 şi 20, s-a votat cât se votase până la ora 17, semn că politicienii şi-au pus în funcţiune maşinăria de vot clasică, să nu rămână ruşinos sub pragul de 10%, şi în condiţiile în care consilierul local Vasile Vlaşin i-a momit pe băimăreni la vot cu o tombolă – reflectă nu dezinteresul şi lipsa de responsabilitate a băimărenilor, cărora nu le-ar păsa de sănătatea lor şi a copiilor lor, ci lipsa de credibilitate a politicienilor care au regizat mascarada.
    Băimărenii sunt mai puţin naivi decât îşi închipuie şmecherii (din politică şi presă) care cred că îi pot manipula. Din păcate, până acum n-au avut de ales, pentru că partidele au promovat numai nulităţi, afacerişti, gargaragii, profitori, duplicitari, incompetenţi şi, în general, anti-valori.
    Poate că în alegerile pentru primăria Baia Mare va apărea un candidat independent care să nu fi fost amestecat în jocurile politicianiste locale, să spargă alianţa transpartinică a anti-valorilor ce s-a proţăpit în vârful Băii Mari şi să redea băimărenilor încrederea că oraşul lor – nu al politrucilor din toate partidele – se poate conduce şi fără bandiţi.
    Clasa politică locală a intrat în faliment.
    E vremea unui nou început.

< Anterior		Următor >