Jurnalul de Vineri

Motto:
„Ceea ce face ca un regim politic să fie bun nu este conformarea sa la o normă ideală, ci adaptarea la datele concrete ale istoriei. Un regim neadaptat la realitate se găseşte în mod necesar sancţionat pe termen lung prin tulburări, instabilitate sau chiar revoluţii. Rezistenţa la timp este un criteriu realist pentru definirea idealului politic: cele mai bune regimuri şi în general cele mai durabile sunt cele care guvernează conform realităţilor adaptându-se la ele. Cetăţile fiind diferenţiate prin date geografice, prin populaţie, prin cultură şi istoria lor, nu se poate furniza un model universal de cetate ideală, se poate vorbi însa de unul apropiat de necesităţile vremurilor”
Politica, Ideea cetăţii ideale, Aristotel, 345  î.Hr.

Evenimentele  zilnice la care cetăţeanul român este obligat sa asiste, pasiv sau activ, informat, neinformat sau dezinformat, pot fi numite trăiri sociale.  După cum ştim,  trăirea este un proces sufletesc intens, dorim sau nu, suntem obligaţi să aderăm la această manifestare socială, alternativa ar fi mănăstirea sau orice altă formă de evadare socială. Din nefericire, felul în care ne-am trăit ultimele doua decade ale existenţei noastre sociale ne-au adus la stadiul numit de Thomas Hobbes în De Cive şi Leviathan „bellum omnium contra omnes”, adică „război al tuturor împotriva tuturor”. Acest nivel de contorsiune socială a fost atins în primul rând de structura moştenită din perioada comunismului-ceauşist, la rândul lui alterare profunda a valorilor şi schimbarea lor cu unele false sau  imaginare.
Statul este instrumentul superior de organizare a societăţii umane moderne. Indiferent de orânduirea politică, statul este în primul rând o manifestare politică. Statul este guvernat de partide ajunse la guvernare prin metode legaliste (atenţie, legaliste care nu înseamnă întotdeauna legale) adaptate orânduirii sociale alese sau impuse. O societate masiv neinformată sau dezinformată poate  alege, printr-un proces stabilit şi agreat teoretic, grupări politice care pot practica o politică veleitară, care de multe ori este împotriva intereselor majoritare ale societăţii. Este exact fenomenul pe care-l numesc anti-politica.
Un stat îşi exercită funcţiile prin ceea ce numim instituţiile statului. Parte din ele alese, o alta impuse prin numire, adică prin acordarea dreptului de exercitare a unor funcţii. Elementul principal prin care este statul guvernat îl reprezintă partidele politice. Aceste partide pot obţine guvernarea formând un guvern în opoziţie cu partide care nu au obţinut-o. Echilibrul format între aceste două elemente şi legitimitatea lor creează opţiunea politica. Falsa delegitimare prin manipularea unuia dintre aceste doua elemente, fie guvernare sau opoziţie, creează încă un element anti-politic.
În orice formă de guvernământ, electorii acţionează printr-o „conştiinţă politică”. De obicei, aceasta conştiinţă politică este formată de cunoştinţe politice rudimentare, locale, interese minore, norme cu aplicaţie redusă, sentimente politice specifice. Deformarea acestei fragile conştiinţe politice prin cumpărarea ei cu bani sau alte mijloace materiale, sunt favorabile mituitorului dar participa profund la alterarea procesului politic. Când la aceasta deformare a conştiinţei politice participă şi o masivă campanie mediatică intrăm iarăşi în fenomenul anti-politic.
Organizaţiile politice sunt grupurile sociale formale şi informale care reprezintă şi categorii sociale mai largi, care exercită influenţe, presiuni, propagandă sau agitaţii în favoarea sau în defavoarea partidelor cu acces la conducerea statului. Daca statul poate reglementa prin legislaţia existentă şi impunerea ei, aceste fenomene sunt legitime; fără această reglementare, unele manifestări devin nelegitime şi sunt anti-politice.
Politica practicată în România ultimelor două decenii este de fapt o grosolană anti-politică şi numai prin faptul că ea subminează  interesele societăţii şi bunăstarea ei,  în favoarea unor interese minoritare, care doresc acapararea avuţiei naţionale sau mai exact a ceea ce a mai rămas din ea. Toate partidele politice practică aceasta anti-politică şi toată clasa politică participă la acest fenomen. Noi suntem însă cei mai vinovaţi. Noi o acceptăm!

< Anterior		Următor >