Auditul lui Cătălin Cherecheş îi dă lui Cristian Anghel lovitura de graţie

02 Februarie 2012 | Scris de Cornel Ivanciuc

Primarul Cătălin Cherecheş a dispus efectuarea unui audit la primăria pe care o câştigase din luna mai 2011, în decembrie trecut. Ca un om gospodar, a început auditul, pentru a nu se trezi cu cine ştie ce minuni şi grozăvii lăsate moştenire de fostul edil, luat de gaie.Ar putea fi două pot fi interpretări: una la mână, garnitura de funcţionari din primărie lăsată moştenire lui Cherecheş de precedentul primar, trebuia să-şi facă ordine în propriul trecut, să-şi şteargă urmele şi să-şi cosmetizeze atrocităţile; şi, doi la mână, ca nu care cumva lui Cristian Anghel să-i treacă prin cap să candideze la un moment, căci la capitalul de simpatie pe care l-a lăsat printre băimăreni, nici n-ar fi de mirare să-şi adjudece încă un mandat de primar, nu la următoarele alegeri, că n-are cum, ci, să zicem, la următoarele posibile alegeri parţiale. Precaut, Cherecheş şi-a adus aminte de haosul din hârţogăraia primăriei şi a comandat auditul. Fireşte că potlogăriile lăsate de administraţia Anghel abundă la tot pasul. Bineînţeles că pungăşiile sunt vizibile de pe lună. Evident că auditul a scos în bătaia reflectoarelor o sumedenie de contracte dubioase, ce poartă semnătura lui Cristian Anghel. Cherecheş adună puncte şi îşi consolidează poziţia. Odată ce Curtea Constituţională a decis ca alegerile locale să fie separate de cele parlamentare, strălucirea stelei lui Cristian Anghel pare să se fi înviorat brusc. O victorie în alegeri a USL, la nivel local şi mai ales parlamentar, va întări atât poziţia politică a lui Cherecheş, cât şi şansele lui Anghel, de a fi reabilitat înainte de termen, transformându-l într-un rival redutabil al actualului primar. Cherecheş ştie că o parte din funcţionarii din primăria băimăreană i-au rămas fideli lui Anghel, mai ales că pe vremea lui Anghel se pare că se putea fura. Partida fidelă vechiului primar este în stare să-l înfunde pe actualul edil la prima ocazie. Cherecheş ştie că şacalii îl aşteptă la cotitură, aşa că s-a decis să contraatace. Într-o recentă conferinţă de presă, Cherecheş a spus lucrurilor pe nume: Anghel este un şnapan, în timp ce lumea subţire va subînţelege că el este un om drept, hotărât să se alăture oastei justiţiarilor. Sunt 11 contracte, încheiate cu încălcarea normelor imperative ale legislaţiei aplicabile în materia concesiunilor şi a procedurilor de achiziţie publică, a grăit gura lui Cherecheş. Există 8 contracte încheiate fără licitaţii publice şi trei încheiate din perspectiva auditorilor, cu încălcarea şi fraudarea dispoziţiilor legii, a continuat gura lui să se tânguie. Mapa va fi transmisă DNA, s-a mai văicărit edilul, reclamând furăciuni de câteva milioane de euro. DNA, care era acolo – că tocmai îşi făcuse făcut Birou Teritorial – a înşfăcat documentele pe sus şi le-a mâncat pe pâine.

Mai departe

Adauga comentariu (1)

Hoţul prins e deţinut politic

02 Februarie 2012 | Scris de Mirel Axinte

Axiomă: Orice mafiot devine în momentul condamnării dizident susceptibil de Premiul Nobel pentru Pace.

Achitarea lui Adrian Năstase în dosarul Trofeul calităţii ar fi fost o dovadă a subţirimii probelor şi, implicit, a instrumentării politice a dosarului. Deşi procurorii, la ordinul lui Băsescu, s-au chinuit să-l înfunde pe cel mai mare luptător pentru democraţie de la Iliescu încoace, nevinovăţia acestuia a fost atît de evidentă, probele, atît de şubrede, încît judecătorii, ultimul bastion împotriva dictaturii, l-au achitat, aşa cum era normal, pe fostul prim ministru.
Condamnarea lui Adrian Năstase în dosarul Trofeul Calităţii dovedeşte, cît se poate de clar, că trăim într-o dictatură, în care politicienii opoziţiei sînt vînaţi şi băgaţi în puşcărie. Procurorii şi judecătorii sînt instrumente ale puterii politice. Adrian Năstase este o victimă politică.
Inculparea, arestarea sau condamnarea unor politicieni din arcul guvernamental sau din PDL e dovada clară a dictaturii băsesciene. Băsescu le mai arată din cînd în cînd pisica oamenilor lui, ca să-i pună cu botul pe labe, ca să le intre bine în cap cine e şeful. Sau arestările şi condamnările de pedelişti sînt praf în ochi, sînt făcute doar ca să dea impresia că justiţia ar fi imparţială. Arestaţii şi condamnaţii din PDL sînt ori sacrificaţi de dragul imaginii ori complici cu călăul Băsescu. Ori e un teatru jucat magistral ca să ne dea impresia că justiţia ar fi, sanchi, liberă şi independentă, ori au spus sau au făcut ei ceva ce l-a supărat pe Băsescu.
N-avem nicio condamnare? Lupta anticorupţie e un eşec. Avem condamnări? Trăim într-o dictatură. Absenţa condamnărilor este dovada eşecului justiţiei, prezenţa lor e dovada instrumentării politice a dosarelor.
Pînă acum avem trei dizidenţi eligibili pentru Premiul Nobel pentru Pace (sau Trofeul Calităţii, spuneţi-i cum vreţi): Marian Iancu (zece ani cu executare), Marius Petcu (şapte ani cu executare) şi Adrian Năstase (doi ani cu executare).

PS. Pînă acum niciunul dintre cei care au acuzat justiţia de instrumentare politică a dosarelor nu a adus nicio probă în sprijinul acuzaţiilor, nici măcar cea mai vagă umbră de dovadă, nici cel mai pricăjit element care să întemeieze suspiciunea că dosarele corupţilor ar fi fost instrumentate politic. Procurorii l-au acuzat pe Adrian Năstase de corupţie şi l-au şi dovedit că este corupt. Năstase a acuzat justiţia că face dosare politice fără să aducă nicio dovadă că aşa este. Cînd acuzi trebuie să şi dovedeşti, şi Adrian Năstase ştie prea bine asta. Acum e rîndul lui să vină cu probe.

Mai departe

Adauga comentariu (0)

Politica USL: România traiului pe datorie

02 Februarie 2012 | Scris de Tony Abrihan

Ieri, preşedintele PSD şi co-preşedintele USL, Victor Ponta, a prezentat poziţia oficială a USL în ceea ce priveşte Tratatul fiscal propus la ultima reuniune a Consiliului European, după ce preşedintele Traian Băsescu ceruse deopotrivă Puterii şi Opoziţiei să (se) decidă în legătură cu el, recomandând să mergem împreună înainte cu Europa.
   Pe scurt, Tratatul fiscal introduce disciplina financiară şi fiscală: nu se va mai putea cheltui mai mult decât se produce, iar încălcarea lui va atrage sancţiuni financiare automate. Tratatul este obligatoriu pentru toate cele 12 ţări din Zona Euro, dar majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană – 24 ţări din 26 – sunt de acord cu el. Tratatul intră în vigoare, pentru ţările din Zona Euro cel puţin, de la 1 ianuarie 2012.
   Deci, cel puţin teoretic, la intrarea în Zona Euro, România va trebui oricum să ratifice, şi ea, tratatul.
   Ce răspunde USL, prin vocea potenţialului prim-ministru al României, Victor Ponta? Iată: „USL va sprijini aderarea României la toate tratatele care acoperă Uniunea Europeană şi partenerii noştri europeni, sigur, de la momentul la care România va intra în spaţiul euro, ceea ce nu va fi mai devreme de 2015, însă avem obligaţia să facem o dezbatere publică, să informăm corect cetăţenii României, şi să ne angajăm – în primul rând fiind noi în cunoştinţă de cauză şi după aceea cei care ne votează în cunoştinţă de cauză – la ceea ce ţine de angajamente internaţionale” (s. n.).
   Cu alte cuvinte, până în 2015 – dezmăţ, ca altădată (ca, de exemplu, pe vremea lui Tăriceanu): măriri de pensii, de salarii sau de ajutoare sociale. Toate – pe datorie, bineînţeles. Sau pe tăierea din bugetul de investiţii. Adică, statul ori se împrumută – de pe pieţele străine, ori nu mai investeşte. Căci se pot mări pensii şi salarii, dar numai pe seama (sub)dezvoltării ţării, şi-atunci statul nu mai face nici o investiţie, nu mai construieşte nimic, ci doar îi îndoapă pe bugetari şi pensionari. Vom avea burta plină, dar ţara va încremeni la stadiul la care se află acum.
   Sigur, USL drapează această politică, a traiului pe datorie, cu faldurile democratice ale dezbaterii publice şi consultării populare.
   E doar iluzie şi subterfugiu: păi, tocmai de aceea i-au ales oamenii – ca să îi reprezinte, să ia decizii, nu să îi întrebe ei pe alegători ce să facă. Ăsta e rostul alegerilor şi asta înseamnă votul: delegarea încrederii, învestirea celui ales de către alegător cu putere, cu puterea de decizie. Şiret, Victor Ponta nu spune că USL nu e de-acord. Dimpotrivă, spune că e de-acord. Dar numai din 2015, când ar trebui să intrăm în Zona Euro. Până atunci el bagă poporul la înaintare: „oamenii trebuie să ştie la modul cinstit, onest ce îi aşteaptă în urma aderării României la un asemenea tratat”, strecurând şi accentuând, în acelaşi timp, aspectul negativ al Tratatului: că trebuie să ştim „care vor fi consecinţele”, că „în realitate înseamnă pentru fiecare român un anumit sacrificiu”.
   Dar alţii – politicieni şi lideri politici din cele 12 ţări ale Zonei Euro – cum vor reuşi să fie gata pentru semnarea Tratatului până la 1 martie, data următorului Consiliu European? Cum vor putea alte ţări şi popoare ca pentru ratificarea tratatului chiar să-şi modifice Constituţia până la sfârşitul anului?
   Răspunsul e simplu: pentru că alţii, într-adevăr, vor. Şi dacă vor, vorba ceea, pot.
   Acest Tratat fiscal e răspunsul – comun – al majorităţii statelor europene la criza prin care trecem. Pentru majoritatea statelor europene el e o necesitate şi chiar o urgenţă.
Pentru USL – nu.

Mai departe

Adauga comentariu (0)